NEWS // THE FIRST DAY OF THE REST OF MY LIFE

tumblr_mlyqscflN21rejq21o1_500

RO: Zilele trecute am realizat ceva important. Măturam prin apartament și fiindcă atunci am timp să stau să mă gândesc la fel de fel de chestii, m-am gândit la bloggerii pe care îi urmăresc eu și cum mă raportez la ei. Și mi-am dat seama că ceva nu pușcă…

Pentru că cel puțin o dată la două zile, dacă nu chiar zilnic, intru pe Kayture, Style Scrapbook, Le Blog de BettySea of Shoes sau Tuula să văd ultimele postări, mi-am pus întrebarea destul de evidentă: de ce fac chestia asta? Fetele ăstea nu prea au nimic de-a face cu stilul meu de viață, dar totuși le urmăresc. Nu sunt la facultate (fie pentru că au terminat studiile sau pentru că nu urmează niciun curs), bugetul lor este cel puțin triplu față de al meu din toate punctele de vedere iar tipul lor de corp nu e nici măcar similar cu al meu, ceea ce înseamnă că nu prea pot să mă inspir din ținutele lor ad litteram. Dar totuși, le urmăresc aproape zilnic.

De ce? Pentru că sunt conștientă că undeva în interiorul meu, fie pe plan rațional sau emoțional, îmi dau senzația că într-o zi  aș putea să ajung și eu ca ele. Dar ce ele nu ne spun este CUM aș putea să ajung acolo. Și nu le învinovățesc deloc, fiindcă la urma urmei nici nu ar avea de ce să-mi spună, pentru că din nou, stilurile noastre de viață sunt atât de diferite. Ar fi ciudat să citesc un articol pe Kayture în care Kristina să mă sfătuiască cum să-mi împart timpul între facultate și blogging, din moment ce ea nu urmează o facultate. Sau să citesc sfaturi despre călătorit cu un buget mic pe Style Scrapbook când aproape toate călătoriile lui Andy sunt plătite de brandurile cu care lucrează.

Așa că mi-am pus o altă întrebare… Dacă eu nu știu la ce să mă raportez în blogosferă și nu știu exact unde să mă situez, cum aș putea pretinde ca cititorii mei să intre pe La Jolie Julie să citească niște postări care eu cred că ar fi interesante. Dar de fapt, mi-am dat seama că nu sunt. Că toți încercăm să facem același lucru. Internetul ne-a dat libertatea să ne creăm o proiecție a vieții noastre reale și să o modificăm după bunul plac. Cu toții încercăm să ne punem viața pe blog într-o manieră puțin artificială, fie prin “compoziții cu mic dejun, cafea și flori” pe Instagram, când în realitate avem dimineți când bem laptele direct din cutie sau preferăm să povestim despre cât de incredibilă a fost excursia în nu știu ce destinație exotică când de fapt am murit de cald sau ne-au jenat pantofii până la lacrimi. Nimeni nu vorbește de lucruri obișnuite (după cum spunea titlul unei cărți pe care o am în bibliotecă) pentru că de ce ți-ai face un blog în care să vorbești despre probleme sau lucruri mai puțin plăcute? Ca să ai doar cititori nemulțumiți de viață? Ca să îți verși amarul online? Dar dacă stai să te gândești, aceeași nemulțumire apare și când citești bloguri în care lumea trăiește viața pe care ai vrea să o ai și tu. Doar că frustrările se nasc în interior și rar le expunem, fiindcă nu vrem să părem slabi sau invidioși sau să recunoaștem că viața nu e mereu roz.

Și uite cum am ajuns eu la concluzia că nu mai vreau să fiu așa. Nu mai vreau doar să postez poze când mă simt ok, când viața chiar e bună și să fac pauze luuungi când nu am inspirație. Nu vreau să mă simt oarecum vinovată că nu sunt capabilă să mă țin de un program de postat când am 5 eseuri de scris pe săptămână pentru facultate. Vreau ca blogul ăsta să devină locul unde voi, cei care aveți un stil de viață asemănător cu al meu și aceleași aspirații să puteți citi povești reale. Să știți că nu ai nevoie de o mulțime de bani să călătorești, că haine mișto se pot găsi și la piața de vechituri cu 1 leu și că mâncarea poate fi pozată și în propria bucătărie, nu doar când ieșim la restaurant. Că e ok să nu ieși două nopți la rând în club pentru că trebuie să citești pentru facultate, că nu trebuie să porți machiaj de fiecare dată când mergi să cumperi pâine și că se întâmplă să nu-ți mai vină să cumperi nicio rochie când realizezi că nu ai tocmai cele mai tonifiate picioare din lume. Așa că, hai să vorbim despre chestiile ăstea! Hai să vedem cum putem să ne facem viața de zi cu zi mai frumoasă și cum putem să depășim obstacolele ăstea, uneori ridicole, fără să petrecem mai mult timp aranjând farfuria pentru o poză decât mâncând sau scăpând de kilograme în Photoshop în loc să recunoaștem că poate ar trebui să ieșim la alergat. Let’s keep it real! (asta am scris-o în engleză pentru că știu doar o singură persoană care spune “hai să o păstrăm reală” și sună bine). Vreți?

InstagramCapture_7eed94b5-fadf-4a28-94cf-0f5b89a39f19_jpg

EN: I have realized something important lately. (applause, applause, thank you) I realized that I am not satisfied with what I say here on the blog. I realized that my articles don’t bring anything new to the table, only the typical ego-blogger shit. And I need to end this. Or not end as in a super dramatic ending but to do something about it. To start talking about real things, about how life is not always as we see it on the famous blogs, that people still go to buy bread without wearing makeup and that its ok not to pretend that every food is the best meal you have ever had only because you want to Instagram it. So let’s talk about real stuff. Let’s see how we can make everyday beautiful together, to share tips on how we can overcome whatever ridiculous obstacle we encounter and to stop pretending that life has to be glamourous every single minute cause otherwise it is simply miserable. There is grey in life, you know, it is not only black and white. Let’s do something with that grey! Are you ready?

 InstagramCapture_f5abb22b-cd5e-4b0c-8be7-30b52652f657_jpgInstagramCapture_b6313dd1-33fc-4388-af8d-c18ea19ed908_jpgInstagramCapture_81592628-50c4-4ab9-9f8d-e30750d32ad0_jpgInstagramCapture_114492d5-05cd-4efa-a79a-0b2df068a5e1_jpgInstagramCapture_4765da80-ed3f-45d3-9984-ccbddeb13f39_jpgInstagramCapture_3468a71f-8e6a-43e4-9327-65d0a435f1b9_jpgInstagramCapture_935bf66d-3440-4084-b63a-694f7c30700c_jpgInstagramCapture_f42e6e80-cf16-4338-8102-0842db1fdaf5_jpgInstagramCapture_14592a67-aa95-4c37-b75f-f03913a7ea10_jpgInstagramCapture_12fdce25-42fc-4688-a54d-1283003b630c_jpgInstagramCapture_4edf2983-4307-4ecc-b332-a886a754fe06_jpgInstagramCapture_8cc3f5e6-936f-4e7f-b390-d1adc66bc173_jpg

Advertisements

12 thoughts on “NEWS // THE FIRST DAY OF THE REST OF MY LIFE

  1. Ai punctat cum nu se putea mai bine toate chestiunile care ma deranjeaza si pe mine in fashion blogging. Ceea ce ma deranjeaza pe mine, in principiu, este faptul ca majoritatea isi vand propria imagine, si inteleg si de ce. Dar asta mi se pare calea cea mai usori spre a reusi. Nu mai suport artificialul, mediocritatea, redundanta. Prea mult Photoshop, obscenitate (in unele cazuri) si floricele de sute de mii pozat si nimic mai mult de scris decat un “Hello girls”, ignorand si publicul masculin.

  2. Ce bine-mi pare ca ai scris randurile astea! Sunt convinsa ca e ceva ce gandeam toate cele care nu ne permitem sa ne transformam blogul in ceva glam. Eu chiar am postat chestii din viata mea de zi cu zi, cu tinute mai mult sau mai putin interesante, cu poze mai mult sau mai putin bune si mi-am asumat acest lucru. Bafta multa in continuare!

  3. Talk that talk to me all night! :P

    Yeah dude, thats what ive been thinking about too and like we talked about the other day, now its the time!

    see you guys soon!

  4. sunt perfect de acord cu fiecare rand pe care l-ai scris! Zilnic intru cam pe aceleasi bloguri pe care le vizitezi si tu, poate si altele si totul arata minutat..perfect chiar. Culmea e ca totul arata perfect de 5, 6 ori pe saptamana, atunci cand posteaza. Evident, apar frustrarile, ca asa e natura umana, cum ai zis si tu..dar apoi m-am gandit ca sunt si ele o evadare din cotidian pentru noi :D
    Plus ca, in mintea mea, le separ in 2 categorii:))) cele precum the style scrapbook sau the blonde salad, care te fac sa crezi ca prin determinare si munca poti sa ai si tu ce au ele si cele care pur si simplu ne fac sa fim geloase:)) si infatiseaza un stil de viata special pentru lentila camerei. Dar na, practice makes perfect :D

    kisses

    • Știu exact ce spui! Și eu o admir enorm pe Kristina Bazan și pe Andy Torres pentru că știu că au muncit mult să ajungă unde sunt acum, dar totuși, au pornit de la alt nivel. Ai zis-o foarte bine, blogurile sunt și consider că așa ar trebui să fie, o evadare din cotidian, iar de asta nu inteționez să ajung în cealaltă extremă, unde nimic nu e bine, să fiu nemulțumită mereu. O să încerc ca în fiecare articol să se regăsească și o parte practică. Spre exemplu, atunci când călătoresc, să fac un mic ghid de călătorie pe care să-l poți citi înainte e a pleca în același loc, sau cum să-ți faci ziua mai bună prin 5 tabieturi, etc. Sunt o optimistă incurabilă oricum, și așa va rămâne și blogul, doar că va avea și un strop de realism. Te pup!

Let's talk!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s