THE UNPUBLISHED INSTAGRAM DIARY // EPISODE #1

RO: Mai știți când în liceu, la ora de psihologie, trebuia să ne tot descriem pe noi? Să ne facem tabele cu defectele și calitățile ș.a.m.d. Mie niciodată nu mi-a trecut prin minte să scriu “arogantă” pe una dintre coloanele ălea. Și nu pentru că nu eram sinceră cu mine, dar pur și simplu nu am crezut niciodată că acțiunile mele ar da de înțeles că aș fi așa. Dar hopa penelopa, că nu demult am aflat, venind din partea unor persoane care acum îmi sunt foarte apropiate și dragi, că prima impresie pe care au avut-o despre mine (de pe Facebook/blog sau din vedere), e că eram tare arogantă. Am rămas perplexă, evident, gândindu-mă cum naiba nonșalanța sau încrederea în mine sau cine știe ce altceva a trecut drept aroganță în ochii lor. Adevărul e că nu-i așa de greu să-ți faci o părere complet opusă de realitate de pe rețelele de socializare (încă de câte ori nu m-am înșelat și eu), dar tare-aș vrea să remediez asta.

Așa că m-am gândit să reînviu rubrica de jurnal, cum o aveam și pe blogul precedent. Ideea e că mie-mi place mult să documentez micile întâmplări frumoase de care mi-e dat să mă bucur zilnic și telefonul mi-e plin de poze care uneori ajung pe Instagram (puține, că nu-mi place postatul din oră în oră) iar majoritatea putrezesc în fișiere pe laptop pe care le deschid din an în Paște. Și mi-am zis că e păcat, că aș vrea să le împărășesc cu cineva. Ce noroc că mi-am făcut blog, nu? :)) Poate, odată cu rubrica asta, în care documentez viața chiar așa cum mi-o fac, o să mă cunoașteți mai bine și mai sincer. Să vedem, să vedem, ce-o să iasă (mă enervează deja cum versul ăsta de la A.S.I.A. merge așa de bine la atâtea situații…). InstagramCapture_7bcdd967-9584-47f3-9266-5e6d5c5306f2_jpg

Mâna sus cui i se pare că somnul pe tren este cel mai bun! Nu contează că te trezești înțepenită dar să adormi cu sunetul șinelor și puțin legănată mi se pare super. Aici mă sprijineam de cel mai hipster rucsac de armată sau ce știu eu de unde e, pe care mi l-a cumpărat tata când m-am întors acasă și zâmbea ca un copil în timp ce mama zicea că e cel mai jegos lucru pe care a dat vreodată banii. L-am ținut cinci zile la înmuiat cu toate tipurile de detergent ca să-l pot lua cu mine la Timișoara. 

InstagramCapture_6b2e732e-f416-4f64-b894-4917d3fc121d_jpg

Nici n-am ajuns bine că deja m-a și câștigat Timișoara de partea ei. Cum ar fi putut să nu, când vezi de ăstea pe străzi?

InstagramCapture_c86bbecd-176c-4eb5-aebe-5c6439837843_jpg

 Lume, el e David. David, stai și tu normal când faci cunoștință cu blogul meu!

InstagramCapture_02a92911-18c8-43bd-9fcd-33574b82dd28_jpg

Vinerea trecută a fost fericirea de pe lume în Piața Victoriei din TM. A plouat al naibii de tare așa că la un moment dat am ieșit de sub umbrelă și am dansat în ploaie în timp ce  Felix Riebl cânta “and everyone I never knew they’re here tonight!” The Cat Empire vă garantează un super show, așa că nu-i ratați când vin la București, la finalul lunii!

InstagramCapture_09d009dd-aedf-4d0b-ac79-6248e65d4314_jpg

Udă până la piele dar super-uber fericită. Vă las aici cu piesele mele cele mai dragi de la trupa asta și sper să vă prindă microbul și pe voi! (The Lost Song, Like a Drum, Brighter then Gold, Prophets in the sky, Am I wrong, Steal the light)

InstagramCapture_805d0a77-2b78-4450-b357-571bbf2aac63_jpg

La ora 3 dimineața, după cam 22 de ore fără somn și parazitând o garsonieră nevinovată.

InstagramCapture_05464694-8502-42e2-a45d-360415d39d70_jpg

Mic dejun la ora 15:00. Aștept ziua miraculoasă când voi reuși să mănânc sănătos când călătoresc.

 InstagramCapture_cf463e79-cb27-4e55-89e3-8d220f3404e8_jpg

Tare frumos e orașul ăsta, chit că l-am prins tot un șantier… Asta înseamnă un singur lucru: că trebuie să mai revin după ce se repară!

InstagramCapture_ba55230d-8a75-42f1-9e0f-59e66ae13d00_jpg

Înainte de începerea cursei de viteză dintre David și bicicleta sa și trenul Foamea. La cum merge CFR-ul, David ar fi câștigat detașat, păcat că s-a terminat peronul…

InstagramCapture_b7af0072-49f5-4c29-a658-4130397d0bc7_jpg

“Cerul îmi spune: Fugi, că eu plăteasc!”

InstagramCapture_62adddea-801c-497c-bb9e-9e994bbbc1dc_jpg

Când ai un văr care a câștigat un GoPro la ChioChips, lași naibii trenul, iei mașina și o iei la drum prin Țara Hațegului, să o supui la test.

InstagramCapture_3b8a72bb-578e-45a2-ab0e-1fdf1a7536b2_jpg

Cătă le zice acestor creaturi adorabile “vaci cu păr”. Restul oamenilor normali le zic zimbrii. Tare mult mi-am dorit să-i revăd așa că am dat o fugă până la Rezervația din pădurea Silvuț.

InstagramCapture_80f88747-e909-4de7-a495-1176d198b8c3_jpg

Ploaie cât cuprinde la barajul de la Gura Apei dar am învățat că hainele se usucă orice-ar fi, părul se întinde cu placa și răceala trece cu timpul.

InstagramCapture_e9364373-0203-4651-b96f-18371da36d27_jpg

Mi-a fost dor să văd atâta verde după galbenul pământului secetos din Spania. Nicăieri nu-i ca acasă, degeaba!

InstagramCapture_ce61b063-c18b-4fb4-97e9-aa0c91a4a666_jpg

Am ajuns și la Ulpia Traiana Sarmisegetuza! N-am fost niciodată până acum și după nopțile din Erasmus în care adormeam cu vocea lui Neagu Djuvara la căști, povestind ca un bunic despre istoria noastră, am știut că trebuie să vin și eu prin locurile ăstea :).

InstagramCapture_4e28b6ed-be3c-40b1-8749-e688dfea97e4_jpg

Slavă Domnului că e gata și campionatul ăsta! M-am reîntors la somn la ore decente, nu mai trăiesc cu inima în gât câte două ore pe zi și așteptam să ne întoarcem o dată la meciurile dintre cluburi. Am ținut cu Argentina, așa, ca să continui tradiția de a ține cu echipe care pierd, dar jos pălăria în fața Germaniei, că au jucat impecabil și trebuie să recunoaștem că-s al naibii de buni.

InstagramCapture_4c954bc8-515d-4b35-951c-e822642f312d_jpg

După o noapte emoționantă la finala CM, am venit de dimineață să ne relaxăm la Castelul Corvinilor din Hunedoara. Chit că e probabil a 5-a oară când îl vizitez, tot mi se pare frumos, extrem de liniștit și relaxant. Să nu-l ratați când treceți prin Hunedoara!

InstagramCapture_601d7b3b-bde9-4c83-86d0-4ecdbb9b016c_jpg

Cred că asta voi fi eu în viitor, pentru a 100-a oară la Castel, aducându-mi nepoții să-l viziteze.

InstagramCapture_250ec33c-7e25-4a90-9035-38473795cd89_jpg

Am dat o fugă și până la Cetatea de la Deva, care acum e și ea în proces de restaurare, dar care se va face foarte, foarte frumoasă.

10527912_654025144693669_2969478392160721269_n

Am încheiat seara de explorat împrejurimile Hunedoarei, cocoțată pe toboganul unei lebede, plimbându-ne pe lacul Cinciș. Nici la Cinciș nu am fost niciodată, chit că am auzit de la vărul meu cât de benefică e apa de acolo pentru mahmureala de weekend, așa că a trebuit să ne ducem să ne convingem și noi.

InstagramCapture_55c459f3-e1f6-493f-90c1-475d5e2437e5_jpg

Chiar dacă pare că zâmbesc, poza asta e o poză tristă. De fapt nu stau cocoțată la 2 metri de pământ, ci la maxim 40 de cm, și nu zâmbeam ci stăteam cu ochii închiși de la frică :)) Palma crudă a vieții care m-a trezit la realitate și mi-a dovedit că visul meu de a participa la The Amazing Race s-ar încheia după o probă de cocoțat în copaci… Asta e, va trebui să mă reprofilez.

Bun, până data viitoare, ne vedem cu “jurnalul oficial” de pe Instagram, la @bloglajoliejulie. Săptămână faină vă doresc!

Advertisements