LIFE // DEAR VENICE, IT’S NOT YOU, IT’S ME

Azi am multe să vă zic, dar să începem cu începutul! Marți dimineața, ne trezim devreme, ne mâncăm croissantul și ne uităm pe geam să vedem dacă e zi de plajă. Era destul de înorat așa că am zis să pornim spre Veneția. Eu am reacționat ca un copil răsfățat de clasa a 2a: CE? AȘA RAPID? DA’ FIX AZI TREBUIE? DA’ NU M-AM GÂNDIT CU CE SĂ MĂ ÎMBRAC? NU PUTEM MERGE MÂINE? Dacă aș fi văzut orice altă persoană din jurul meu reacționând așa, i-aș fi tras o privire ucigașă de genul grow the f*ck up! Dar n-am putut să mă uit la mine ciocuș; cel puțin nu azi. Azi era o zi specială. Atât de specială încât m-aș putea lipsi în fiecare lună de ea. A fost ziua în care toate simțurile o iau razna, îți vine să plângi din orice, apoi îți vine să sari în sus de fericire, apoi nu te mai oprești din înjurat și printre toate ăstea te întrebi ce naiba e cu tine? Asta dacă ești fată, bineînțeles. Cred că v-ați prins că vorbesc de magicul sindrom premenstrual, de care oricât de mult nu ați vrea să citiți de el aici pe blog, asta e, că există și nu-ai-ce-să-îi-faci. Hai că vă explic mai bine cu poze cum stă treaba cu individul ăsta.

Așadar, începem ziua în culmea fericirii, pe un vaporaș care ne duce către oraș. Toată fericirea de pe lume e la mine-n suflet, că mi-am dorit să văd Veneția de o-hoo. Zâmbesc încontinuu, văzând asta:

IMG_1061

După vreo 25 de minute, calc pe pământ venețian și începe nebunia! E ora două, soarele e mega puternic, încep nervii că n-o să îmi iasă pozele bune, că cine face poze bune afară la ora asta, că de ce mi-am mai luat aparat dacă nu pot să-l folosesc cu ce vreau eu? Partea rațională a creierului mă avertiza că sunt PMS-ing și că de fapt gândurile ăstea-s ale hormonilor și nu ale mele. Am încercat să mă calmez, în timp ce cântăream ce obiectiv să folosesc și supărându-mă la gândul că am un asistent să țină obiectivele să le schimbe când vreau eu? (n-am zis niciodată că nu devin mai proastă în perioada asta a lunii). Am făcut totuși pozele ăstea, că Veneției nu trebuie să-i cânte Alex Velea niciodată, că nu-i vina ei, ei, ei…

IMG_1077IMG_1099
IMG_1282
IMG_1195
IMG_1163
IMG_1119

Bun, cu chiu cu vai, cu abțineri de la plâns când îmi intra lumea în cadru pe străduțele de 1,5 m lățime ale Veneției, am trecut la pozele pentru blog. Suuuuper, soră! Pozele oricum au ieșit nasol, așa că o să vă zic sincer ce gândeau hormonii în timp ce pozam:

IMG_1204

OK, hai că se poate! Îmi expun puțin dinții, poate nu se vede că mă simt inconfortabil și mi se pare că par mai grasă? Nu prea cred că-i lumina bună… Să le facem altundeva? Dar aici e goală strada… măcar atât.

IMG_1212

E goală strada, NU? Aud oameni în spate, sper că nu intră în cadru. Ioi, am uitat să zâmbesc! Mai facem una…

IMG_1215

Măi copile, tu îți bați joc de mineeee? Crezi că asta-i fotografie de grup? N-aveai loc pe stradă să treci? Sau să aștepți că mă mutam? Bag picioarele, schimbăm locația!

IMG_1297

Mami, am zis schimbăm locația, nu focusul! De ce ți-e așa de greu să faci poze cu un aparat pe care îl am de doar două săptămâni și pe care nici eu nu-l știu folosi încă la potențial maxim?? Ce-i așa mare lucru să verifici în același timp dacă e lumina bună, focusul făcut, încadrarea bună, dacă eu arăt ok, dacă îmi stă cămașa bine și nu intră oameni în cadru?!?! Jeez, nu mai fac nimic, dă-le-n colo de poze, oricum îmi plac doar papucii cum stau pe mine azi!

Și gata am fost! V-am povestit toate acestea ca să mă explic pentru lipsa de poze-mult-visate-de-la-Veneția în care eu arăt impecabil, mă bucur enorm de călătorie, o ard cu gelato în mână pe străzile înguste și mama îmi face portrete candid în care lumina pică excelent. Singura poză demnă, e asta:

IMG_1330

E nasol al naibii că nu prea ai control asupra corpului și minții tale în zile de ăstea… (Dacă una dintre voi știe ceva secret, nu-l țineți pentru voi!). M-am bucurat sincer de Veneția, în limitele acceptate de creierul meu, dar fiindcă experiența nu a fost pe departe cum mi-aș fi dorit-o, mi-am propus să revin, într-o toamnă sau primăvară, mai dis-de-dimineață, și cu siguranță NU în ziua X. Că poate mă apuc iar de plâns că înghețata a fost așa de bună dar am fost fraieră că nu mi-am mai luat una! De ce nu mi-am mai luat una?!?!

 

Advertisements