THE UNPUBLISHED INSTAGRAM DIARY // EPISODE #3

lalala

Bună diminețaaa! Întrerupem săptămâna italiană (care acum s-a extins la 2 sătpămâni) pentru în-curând tradiționala postare din jurnalul instagrămesc. Am sărit peste ea lunea trecută, pentru că nu am apucat să sortez în timp util pozele din Italia dar măcar așa v-am scutit de multe poze cu rucola și… rucola. Așadar, să purcedem cu începutul săptămânii trecute!

Good morning! We pause the Italian week (which has now turned out to be two weeks) for a soon-to-be the Intagram traditional post. I skipped this last week because I couldn’t manage to sort all the photos from Italy but now I am back.  Let’s go!

6tag_210814-171624

M-am întors acasă cu un super chef de lucru! Așa că încă de luni am făcut ședințe de planificare pentru Ideea 3 și miercuri am făcut asta toată ziua:

I came back super willing to work again. I was planning stuff early in the morning for Ideea 3 and this is what I did the entire day on Wednesday:

InstagramCapture_25aa6fa9-e093-4f9e-9a37-0454b6ae9f65

Ce-i asta? E noua noastră colaborare (a echipei proiectului Ideea 3) cu o publicație foarte dragă nouă, Decât o Revistă. Nu vă spun multe despre asta acum, dar o să aflați în curând. Tot ce vă zic e că am cunoscut și am lucrat cu oameni foarte faini și aștept să vedeți și voi produsul final!

Filming for a brand new project with one of my dearest magazines called Decât o Revistă and our website. I can’t tell you too much about it but I am really excited to get to show you the final video! Stay tuned to see more, I will keep you updated.
InstagramCapture_2d8cb566-4e4f-4395-a75c-ec8332bf0256

Am terminat de citit una dintre cele mai amuzanto-sinistre cărți din ultima vreme. Cartea asta m-a făcut să spun “Aww, ce drăgălaș!” la unele pasaje și apoi mi-a venit să mă plesnesc pentru reacția mea, citind în continuare. E povestită la persoana I și asta pentru mine înseamnă multe puncte bonus. Recomand 100%!

I finished reading this super awesome, yet frightening book about Hitler coming back to our present days. And not in a anonymous manner but in the “Hey, I am here and you can see me weekly on TV” kind of way. Timur Vermes’ debut novel made me laugh so hard at times yet be really disgusted by Hitler’s actions. And ours, nonetheless. I highly recommend you to read it ASAP!

InstagramCapture_43b8ef07-4fbe-43a8-a519-fdfabf58dcb6

Am terminat și cartea lui Horia-Roman Patapievici – De ce nu avem o piață a ideilor. Mi-a plăcut foarte mult abordarea lui asupra culturii românești și felul în care explică detaliat de ce suntem noi așa cum suntem și de ce ne e așa de greu să ne creăm o cultură și o identitate solidă bazată pe adevăr și nu pe imitații ieftine ale culturilor occidentale. În cazul în care vă place să alternați un roman cu o carte mai serioasă (așa cum fac eu mai mereu), neapărat să o răsfoiți și pe asta. În ciuda subiectului mai greoi abordat, să știți că se citește foarte ușor!

I also finished Horia-Roman Patapievici’s book whose title is a bit hard to translate. He talks about the Romanian culture and answers the whys and hows that we all have when we think about our culture and the Western ones. I think it is highly useful to be read by people my age who didn’t have anyone to explain why we are so unique yet we try to imitate whatever we see in the developed cultures.

6tag_230814-193222

După ce am filmat și miercuri și joi, am fugit într-un weekend mai prelungit cu ai mei în Apuseni, în vizită la rudele din partea lui tata. Ador să mă duc la ele, fiindcă niciodată nu știu de ce mă doare stomacul: de la prea mult râs sau prea multă mâncare?

In the meantime, I had an extended weekend in the mountines with my family. We went to celebrate my favorite aunt in the world’s birthday and to catch up with the latest news and events in the family. This kind of weekend activities are and will always be close to my heart. And that is because I never know why do I have that stomach ache – is it from eating to much or laughing too hard?

InstagramCapture_c4484411-91f1-4286-b130-d4f460f032b5

Apropo de mâncare… M-am reîntors la migdale și ceai verde, că am abuzat de vinete și șnițele și supe de toate felurile și aripoare și nu mai zic că sufăr.

Speaking of food… I had too much of it. My family members are big gourmands and we always had a strong connection with family meals and cooked food.

6tag_220814-155346

O altă parte super a vizitelor în Apuseni e că mereu găsești chestii super tari și super ieftine la magazinele second hand din Câmpeni. O să vă arăt de am găsit într-o postare viitoare :D

Another awesome part about this part of the country is that you can always find great pieces at the second hand stores. Went thrifting in Campeni one morning and came back with quite some goodies. I’ll show you in a future post what I found!

6tag_230814-180041

Și bineînțeles, jocul de remmy e omniprezent în Albac. Chiar nu am o amintire dintr-o vară/iarnă/toamnă/primăvară din Albac în care să nu ne fi jucat remmy. În poza de mai sus avem dovada clară cum bunica își pregătea strategia de joc ca să ne bată și să ne forțeze să ne autodepășim. Challenge accepted!

Playing rummy is also part of our family tradition. In the photo above, you have the proof that my grandma was preparing her strategy to kick our asses. Challenge accepted!

InstagramCapture_46655e14-3eda-4b5c-ad9d-b5edf896d6b0

Vineri seara mi-am susținut băieții de la Real în finala Supercopa de Espana. Deși au pierdut nasol, m-am bucurat să-l văd pe James jucând și să constat ce frumușel s-a tuns Ramos. *fangirling all over the place*

Of course I had to be there for my guys even if they lost the Sopercopa de Espana. Next year, guys! Although I shouldn’t be happy, I felt like this while seeing James playing and realizing that Sergio Ramos’ new haircut is pretty awesome! *fangirling alert!*

6tag_250814-091548

Și cea mai bună parte a săptămânii a venit sub numele de CHICO! Adică noul nostru membru al familiei! De când a murit Toto (când eram eu în Madrid), casa-i goală și încă îi simțim lipsa în fiecare zi. Așa că am decis că trebuie să ne cumpărăm un alt cățel, că prea se aduna iubirea-n noi și nu aveam cui să i-o dăm. Dar cu mogâldeața asta de 2 luni care deja urcă singur la etaj și aproape sare în pat, am rezolvat și problema asta! Să vă pregătiți sufletește pentru pozele ce vor urma cu el :)

But the best part of the week happened on Sunday when we welcomed this fluffy and extreme adorable puppy into our family. His name is Chico and he is two months old. He already brought a loooot of joy into our family and we hope he’ll stay with us many years from now on!

& Cam asta a fost tot săptămâna asta. Vă reamintesc că postările ăstea nu au scopul de a vă arăta ce viața super-extra-mega am eu sau să mă laud cu fiecare gură de aer respirată ci ca să vă arăt că fiecare zi poate să fie una extraordinară dacă sunteți atenți la micile bucurii. Am citit undeva zilele trecute că “Hapiness is not how much you have but how much you enjoy.” Așa că bucurați-vă la maxim!

So this is how my last week was. I do feel the need to tell you that this post are not meant to be an outlet for me to brag about my awesome life. Instead, I am doing this as a reminder that happiness can be found in the mundane and that we need to make the best out our days! You never know how many you have left so it’s always nice to celebrate every tiny victory and take a photo in the meantime.  “Hapiness is not how much you have but how much you enjoy.” See you next time! xx

Advertisements